Sincer sa fiu in prima mea postare am o dilema, despre care o sa vorbesc mai jos...
Cei care ma cunoasteti stiti ca dintotdeauna am raspuns sincer insa fara a folosi o data exacta la intrebarea: Te hirotonesti (preotesti)?
In ultima vreme simt din ce in ce mai intens ca ar trebui sa incerc sa fac acest lucru, daca se va considera ca sunt vrednic de aceasta mare cinste.
Simt ca pot sa lupt sa-mi indeplinesc un scop in viata, sa le fac si o bucurie scumpilor mei parinti trecuti la viata vesnica, si cred ca pot sa ma dedic misiunii care o reprezinta preotia mult mai bine de acum inainte, cand deja am o experienta de viata (datorita varstei) si am acumulat si stabilitate in plan familial odata cu casatoria care a fost cimentata de nasterea celor doi ingerasi din viata noastra.
Dintotdeauna am considerat ca preotia reprezinta o mare responsabilitate pe care ti-o asumi si de aceea am preferat sa astept un moment prielnic pentru o astfel de decizie. Cand am spus prielnic m-am referit doar la momentul ales, pentru ca una e sa ajungi preot cand ai 23-24 ani, abia casatorit, plin de elan si sa te lovesti de probleme si sa realizezi ca a fi preot nu inseamna a trai in puf ci inseamna MATURITATE... Maturitate si stabilitate in viata familiala, maturitate sa poti aborda problemele in parohie in asa fel incat enoriasii sa te priveasca cu incredere si nu ca pe un novice , maturitatea sa intelegi ca trebuie sa faci sacrificii de la cele mai mici la cele mai mari (de la un concediu peste care sari la alte lucruri complexe...), si cel mai important maturitatea sa intelegi ca tu (ca preot) esti pastorul si tu raspunzi pentru fiecare oaie ratacita. Sa stiti ca oaie ratacita e si cel care trece la alta religie, insa tot oaie ratacita e si cel care vede in preot doar slabiciunea umana si este ispitit, direct sau indirect, de faptele preotului astfel ca el face pacate... tot oaie ratacita e si cel care din cauza unor preoti baga toti slujitorii Domnului in aceeasi oala si-i cantareste cu aceeasi unitate de masura...
Inchei aceasta prima postare cu o argumentare a ceea ce as vrea sa fac(sa incerc sa-mi depun dosarul pentru a primi Taina Hirotoniei), insa va rog sa-mi spuneti parerea voastra...
Cred ca anii care au trecut de la terminarea facultatii, primii ani din casnicia alaturi de scumpa mea sotie, Ileana, anii care au trecut de la nasterea primului copil, Teodora si clipele de la nasterea fiului meu Petru-David imi dau taria si maturitatea sa pot spera ca o sa primesc binecuvantarea pentru a primi Taina Hirotoniei, imi dau increderea ca pot sluji Domnului din toata fiinta mea, El fiind singurul care poate aprecia daca ma stradui destul sau nu...
Astept de la voi, prieteni, niste opinii obiective... legate de intentia mea, daca sa continui sa transpun in fapte ceea ce momentan e doar la stadiul de idee...
Va multumesc pentru ajutor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu